Lumini si nelumini

Este o lume a contradictiilor, a negarilor si negarilor negarilor, a dezmintirilor, a musamalizarilor, a replicilor si a minciunilor. Albul este negru si negru este alb, adevarul este pe cap si minciuna pe pajura, noaptea devine zi iar ziua... tot mai noapte. Poate una dintre cele mai incarcate de semnificatie punere in antiteza din microuniversul individual si macrouniversul colectiv este cea a luminii si a intunericului. Ce este intunericul? Absenta luminii, ar spune unii. V-ati dat probabil seama ca nu sunt intocmai multumit de aceasta definitie.

Deci, ce este pana la urma intunericul? Sau, altfel spus, a atins cineva vreodata intunericul? Daca intunericul este o absenta, dar el totusi exista, inseamna ca este una dintre cele mai perverse realitati cu care ne confruntam. Cine nu si-a dorit macar o data in viata sa existe si in acelasi timp sa nu existe? Sa fii o musca pe perete in momentul in care parintii vorbesc despre tine si hotarasc cum sa te pedepseasca. Si totusi musca exista... si cam atat. Sau, credeti ca inventatorii acelei camere de filmat de marimea unui nasture nu si-ar fi dorit sa se transforme ei insisi in nimic si sa-si trimita ochii si urechile sa-si faca datoria in spatele lipsei de contur? Stim ce inseamna sa te ascunzi dupa deget. Facem asta aproape zilnic. Si ne iese rau de tot. Si aici am putea sa invatam cateva lectii de la hoti, talhari, prostituate, teribilisti "underground", gandaci, lilieci, sobolani si politicieni. Fie ca prin natura mostenita sau prin educatia in mod fortat dobandita, toti acestia aleg sa foloseasca intunericul tocmai pentru dubla sa calitate de existenta absenta.

Intunericul nu poate fi aratat deoarece necesita lumina, iar lumina indeparteaza intunericul. Parca ar avea mai mult sens sa incerci sa atingi orizontul decat sa incerci sa arati intunericul. Orbul nu se poate distanta de realitatea autosugerata, dar lumina descopera lucruri care nimeni nu ar fi banuit ca exista. Cine stie ce se poate ascunde in spatele perdelei inexistente a celei mai contradictorii prezente?

Sa admiram...

In urma cu doar cateva zile, o megacomisie reprezentand nu-stiu-cate tari din lumea asta, pe la 50 asa, s-au adunat ca sa discute nimic. Nu ca incalzirea globala ar fi nimic, ci pentru ca minunatele si savantele concluzii la care au ajuns au fost de mult dezbatute de savanta Ileana din tramvaiul 34, 62 de ani, inginer, in momentul in care a intrat in vorba cu filozoful Vasile, 48 de ani, zugrav intre statiile Stefan cel Mare si Piata Galati. Aceleasi concluzii le-au tras si vreo 3 femei aflate la coafor in timp ce stateau cu bigudiurile in plasa si capul in uscator atunci cand, plecand de la intriga captivanta din "Lacrimi de iubire" si plasand-o in antiteza cu... nu stiu... spuneti dumneavoastra o telenovela... au ajuns si la politica, vezi accidentul premierului si suvita presedintelui, si au sfarsit prin a filozofa pe probleme de mediu. In fine, concluzia-mama a comisiei-tatic a fost ca, tineti-va bine, "interventia umana este cauza modificarilor climaterice". Nu serios! Pe bune?

Va propun in cele din urma sa admiram natura cat inca mai reuseste sa ne uimeasca printre "interventiile umane". Doar atat. Sa admiram...